Bunurile imobiliare pot fi urmărite numai dacă există o creanță certă, lichidă și exigibilă. Creanță este certă dacă există o obligație legală sau contractuală care obligă debitorul să plătească creditorului o sumă de bani. Creanță este lichidă dacă suma de bani pe care debitorul o datorează creditorului poate fi determinată cu exactitate. Creanță este exigibilă dacă debitorul este obligat să plătească suma de bani la o anumită dată.
Înainte de a începe urmărirea imobiliară, creditorul trebuie să obțină o hotărâre judecătorească care să îi permită acest lucru. Hotărârea judecătorească trebuie să conțină o descriere a bunurilor care urmează să fie urmărite, valoarea acestora și suma pe care debitorul o datorează creditorului.
După ce creditorul obține hotărârea judecătorească, acesta trebuie să notifice debitorul despre intenția sa de a începe urmărirea imobiliară. Notificarea trebuie să fie făcută în scris și trebuie să conțină o descriere a bunurilor care urmează să fie urmărite, valoarea acestora și suma pe care debitorul o datorează creditorului.
Dacă debitorul nu plătește suma datorată creditorului în termen de 15 zile de la notificare, creditorul poate începe urmărirea imobiliară. Urmărirea imobiliară se efectuează de către un executor judecătoresc. Executorul judecătoresc va identifica bunurile care urmează să fie urmărite și le va evalua. După evaluare, executorul judecătoresc va vinde bunurile la licitație publică.
Suma obținută din vânzarea bunurilor va fi folosită pentru a achita creanța creditorului. Dacă suma obținută din vânzarea bunurilor nu este suficientă pentru a achita creanța creditorului, creditorul poate solicita creditorilor să contribuie la plata creanței.
Urmărirea imobiliară este o procedură complexă și este important să consultați un avocat dacă sunteți în situația de a fi executat silit.